Mă numesc Dana.
Patru ani am locuit în chirie în Constanța, unde mă dusese locul de muncă. În acești ani, în calea mea au tot apărut suflete care cereau ajutor. Unele erau rănite. Altele fuseseră abandonate. Multe erau traumatizate. Nu am putut să trec pe lângă ele. Le-am luat de pe stradă, le-am îngrijit de răni și de boli, una câte una. Fără să-mi dau seama, au devenit familia mea.
Apoi a venit ziua în care a trebuit să plecăm din Constanța.
Nu am putut să las niciunul în urmă. Nici măcar unul. Le salvasem de pe stradă și de boli, nu ca să le abandonez din nou. Așa că am pornit toți împreună: 13 pisici și 2 căței, pe un drum lung și greu, de peste 600 de kilometri. Și am reușit. Am ajuns toți la Târgu Jiu.
Aici e singurul loc în care le pot face un adăpost. Le-am făcut un țarc din plasă, de 6 pe 3 metri. Dar curtea e chiar lângă drumul național. Nu le pot lăsa libere nicio clipă. Câteva au reușit deja să evadeze, într-un loc nou, pe care nu-l cunoșteau, și le-am căutat până le-am găsit. Între timp, în curte a mai apărut o puiuță mică, și acum e și ea cu noi.
Țarcul le ține aproape de mine, dar nu le apără de frig. Noaptea se simte deja iarna. Hrana se termină repede. Eu am rămas fără venit și nu pot pleca la muncă până nu știu că sunt în siguranță și la căldură. Uneori mă simt depășită. Dar nu renunț la ele. În fiecare zi alerg și caut o soluție.
De aceea vă scriu. Vreau să le fac din țarc un adăpost adevărat pentru iarnă: închis cu plăci OSB și izolat, cu păturici încălzite făcute special pentru animale și cu plasa întărită, ca nimeni să nu mai poată ajunge la drum.
Orice ajutor, oricât de mic, înseamnă o noapte în care dorm la căldură. Și pentru ele, și pentru mine, ar însemna că nu suntem singure.
Vă mulțumesc din suflet că ați citit povestea noastră.