Nu cer o viață luxoasă. Cer doar șansa de a putea trăi cu demnitate și de a nu-mi pierde și ultimul acoperiș deasupra capului.
Viața mea s-a schimbat radical după moartea mamei mele. Am rămas cu responsabilități financiare și datorii care m-au copleșit. Locuința pe care o aveam, singurul meu cămin, a ajuns să fie pierdută din cauza problemelor financiare și a ratelor pe care nu le-am mai putut susține.
Am fost nevoită să vând apartamentul pentru a achita obligațiile financiare și pentru a evita să ajung într-o situație și mai gravă. Din banii obținuți am plătit datorii, creditori, cheltuieli și alte obligații. Banii s-au terminat, iar eu am rămas fără casa în care am locuit.
Astăzi stau cu chirie. Muncesc în sistemul medical, într-o unitate de primiri urgențe, și încerc să-mi continui viața și să-mi fac datoria la serviciu, în ciuda tuturor greutăților.
Din păcate, o mare parte din veniturile mele este afectată de popriri și alte obligații financiare. După toate reținerile, îmi este extrem de greu să acopăr chiria, întreținerea, energia electrică și cheltuielile de zi cu zi.
Nu cer bani pentru lux și nici nu pretind că cineva trebuie să-mi cumpere o casă. În acest moment, am nevoie de ajutor pentru ceva mult mai simplu și mai urgent: să pot plăti chiria și facturile, să am siguranța că nu voi pierde și locuința în care stau acum.
Orice donație, indiferent de valoare, m-ar ajuta să trec peste această perioadă dificilă. Chiar și un ajutor mic poate însemna o factură plătită sau o lună de chirie asigurată.
Mi-a fost greu să ajung în punctul în care să-mi spun povestea public și să cer ajutorul unor oameni pe care nu îi cunosc. Dar uneori viața te aduce în situația în care trebuie să lași rușinea deoparte și să ceri o mână de ajutor.
Vă mulțumesc tuturor celor care alegeți să citiți povestea mea, să mă sprijiniți sau pur și simplu să îmi oferiți o șansă.
Nu vreau milă. Vreau doar șansa de a mă ridica din nou.
